Secolul radio FM: Când cutia cu sunete va rămâne fără unde

Bip – bip – bip. Este ora 16. Am auzit mulți ani la rând acest „gong” bătut la Radio România Actualități. Atunci, cred că am descoperit că undeva în sufletul meu este un pensionar latent care preferă să asculte radioul.

Până voi ajunge la vârsta pensionării, radioul FM va muri. Să nu înțelegi că tot radioul, ci cel care a dus veștile pe unde, care a întreținut speranțe de libertate și care a anunțat victorii și a ajutat propaganda.

Orice tehnologie inovatoare la un moment dat viitor moare. În afară de foc, roată și alte câteva, puține altele s-au păstrat de la secol la secol, darămite între milenii. Radioul se apropie de secol și cel online este similar, dar nu la fel.

Copilăria mea a fost marcată de prezența unui radio prin preajmă și asta mă face puțin nostalgic față de această cutie cu sunete. L-am ascultat până pe la șase ani la țară, apoi în fiecare vară în care am revenit acolo. L-am ascultat la București, când îmi făceam temele și voiam acele voci în jurul meu să mă informeze, distreze sau distragă. Îl ascult și acum altfel, mai activ, deși nu față de el, ci față de ideile mele în confruntare cu ceea ce aud. Nu are nicio magie acest radio fără să-i dai tu una, dar este un mediu care în lipsă de imagine a creat lumi din cuvinte cu voci magice.

Contrar actualului renume, atunci eram punctual. Aveam și televizor, dar bucătăria, unde era radioul, oferea alt spațiu.

I-aș recunoaște și acum după voce pe oamenii pe care i-am auzit. În funcție de ea îi judecam frumoși, urâți, inteligenți, veseli sau triști. Nu-i știu pe mulți după nume, dar îmi aduc aminte matinalele de la Radio România Actualități, ascultate dimineața de la 5.30, când mă trezeam ca să plec la școală. Intram la 7.00, dar voiam să am timp suficient. Contrar actualului renume, atunci eram punctual. Aveam și televizor, dar bucătăria, unde era radioul, oferea alt spațiu.

Cu geamul deschis, sunetele înfundate ale orașului se auzea amestecate cu cele ale orașului și acea răcoare de primăvară și toamnă îmi spunea că e dimineață. Pe atunci ascultam doar RRA, cu cele 150 de cuvinte despre cei ce nu cuvântă, cu știri și reportaje. Mai târziu, am învățat la facultate cum se fac astfel de materiale și încă m-aș duce să lucrez în radio.

M-a amuzat când am aflat că un fragment din cartea „Războiul lumilor” a lui H.G. Wells a fost citit la radio și oamenii au luat de bună invazia extraterestră. Zeci de ani mai târziu, la alt tip de aparat, dar prin aceeași tehnologie, ascultam meciurilor echipelor de fotbal, teatru radiofonic sau programele de dimineață ale Radio21 sau ProFM. Prin gimnaziu ascultasem atât de mult matinalul ProFM, încât învățasem pe de rost numărul de telefon la care n-am sunat niciodată. Iar dacă n-ai ascultat teatru radiofonic, atunci se poate spune că ai pierdut ceva din magia unei povești creată din vorbele altora în mintea ta. Este aproape ca atunci când părinții îți citesc primele basme.

R, adio!

Norvegia va închide calea radioului FM în 2017, apoi va urma Europa toată ca într-un domino al evoluției. Va urma și România, lentă ca de obicei și acum mă va bucura lentoarea ei.

Oamenii se vor muta în online, radioul va căpăta, dintr-o dată, memorie, iar podcastul chiar ar putea deveni un laitmotiv al vieților noastre. Chiar dacă după Al Treilea Război Mondial oamenii vor citi despre victorie pe Facebook, emoția nu va mai fi aceeași cu a regla radioul și a auzi live citirea unui discurs.

Sunt momente ale istoriei care au farmecul lor pentru fiecare generație. Nu trebuie să-i pese nimănui de tehnologii care nu mai pot ține pasul cu oamenii, dar sunt lucruri care trebuie menționate pentru a nu le uita. Vor mai fi oameni care vor comenta sporturi la radio (online), vom trăi într-o lume a streamingului și interacțiunii permanente, dar deși vom fi toți la un loc acolo vom fi mai depărtați ca niciodată în lume. Sau cel puțin vom fi mai depărtați decât cei care se adunau în jurul unui radio pentru a auzi vocea unei alte lumi.